Substantivul

Substantivele din araba literară au

trei cazuri care corespund
nominativului (terminaţia u): al-waladu (copilul)
acuzativului (terminaţia a): al-walada (pe copilul)
genitivului (care corespunde atât genitivului, cât şi acuzativului prepoziţional, terminaţia i): al-waladi (copilului)
trei numere:
singular: rağulun (bărbat)
dual: rağulāni (doi bărbaţi)
plural; acesta este indicat:
fie prin terminaţii (puralul extern): muhandis-muhandisūna (inginer-ingineri); mudarrisa - mudarrisāt (profesoară-profesoare)",
fie prin modificării interne în structura cuvântului (pluralul intern): rağul-riğāl (bărbat-bărbaţi), walad-'awlãd (copil-copii), ğidār-ğudrān (perete-pereţi), bayt-buyūt (casă-case) etc. Gramaticile clasice menţionează în jur de 50 de scheme de formare a pluralui intern sau „spart".
două genuri. Masculinul nu are o desinenţă specială, în timp ce femininul singular se marchează cu /–at/, care se reduce la /–ah/ sau /–a/ când se pronunţă pauzal:
masculin: kalb (câine)
feminin: kalba (căţea)
două tipuri de determinare:
cu articolul hotărât al-,
cu construcţia genitivală de anexiune sau status constructus.
Construcţia genitivală se foloseşte pentru a determina un substantiv printr-o relaţie genitivală: baytu-l-ğār „casa vecinului" (bayt „casă";ğār „vecin").

Substantivele articulate primesc articolul proclitic /al-/, din care atât /a/ cât şi /l/ pot fi asimilate de sunetele din apropiere.

Substantivele nedeterminate sunt marcate în general prin sufixul /–n/, care se numeşte tanwīn: nominativ: waladun (un copil); acuzativ: waladan (pe un copil); genitiv: waladin (unui copil[/color</b>][/b]unui copil[/color</b>]).